despre tine

Eu te-am făcut, eu te omor. Despre cum am salvat noi națiunea.

protest-alegeri-2014-foto-9Au trecut prezidențialele, sper să nu treacă și patriotismul care a izbucnit în românii tineri (și în cei mai puțin tineri) de pe întregul mapamond.  Abia în 2014 noi, ca popor,  am  înțeles că « democrație »  nu e o vorbă în vânt, toți am înțels  că va fi așa cum vrem noi să fie, am înțels că puterea e a noastră.  Dacă e să construiesc o metaforă, puterea ar  fi reprezentată de o scară și în același timp de un satâr. Dacă ești băiat de gașcă te lăsăm să urci pe scară, dacă ești mârlan îți dăm cu satârul în cap.

Domnule Iohannis, puterea este a noastră, asta să nu uitați.

Am 20 de ani și mă trezesc în fiecare dimineață  cu convingerea că generația mea va transforma România în ceea ce ea trebuie să fie, însă până terminăm noi de învățat, v-am dat puterea dumneavoastră. Cu ochii plini de speranță  v-am votat, iar asta înseamnă  că pe lângă putere aveți în cârcă încrederea a milioane de oameni ;  Ferească Dumnezeu să dați prin gropi.

Ne-am născut și am crescut în democrație (cel puțin pe hârtie), am călătorit prin lume (atât cât ne-au permis buzunarele blugilor noștri prespălați) și am văzut cum se poate trăi bine.  Pe noi va fi greu să ne mințiți, noi nu am fost hrăniți cu porția precum bunicii noștri, noi nu am fost pionieri și nici nu i-am cântat ode lui Ceușescu cum au făcut-o părinții noștri, noi suntem liberi, din ce în ce mai liberi. Vreau să se înțeleagă o dată pentru totdeauna: guvernanții lucrează pentru popor, nu poporul pentru guvernanți. Dacă până acum domnii din Palatul Parlamentului nu au știut să își respecte oamenii , acum a venit timpul să se teamă de ei.

Elitele se schimbă,  în 15 ani vom fi măturat ori ce urmă de îndoctrinare, iar relicvele comunismului vor fi simple exponate de muzeu.

Păzea că venim !

Te-a făcut maică-ta frumoasă !

tumblr_n957xdkDGz1r0r18eo1_1280« Te-a făcut maică-ta frumoasă ! » Așa mi s-a spus.  Nu a spus-o numai bunica ( care e rudă cu mama, iar afirmația ei ar putea fi acuzată de subiectivism, deci de lipsă de obiectivitate) ci și niște conițe care mă invitau la un fel de agenție de modeling. Ca orcărui copil de 15 – 16 ani care citea reviste (împrumutate de la alții) despre cum să fii « cool » idea de a poza în haine fashion mi-a surâs , însă visele mele erau pe cât de strălucitoare pe atât de irealizabile, întrucât am avut norocul (fără ironie) să mă nasc nu numai frumoasă ci și fata lui tata. (cred că ai impreasia că sunt cea mai narcisistă, cand mie de fapat doar îmi place să  râd).  Așadar, tata mi-a spus că el nu m-a făcut ca să fiu un umeraș , mi-a dictat mut că eu pot mai mult de atât. Și așa tata a luat foarfecele lui imaginar și mi-a tăiat ori ce legătură cu lumea aceia glossy și goală.  În consecință acum târăsc  vagoane de cărți prin biblioteci, în cancerul ăsta de Rusie, în loc să mă pozez în bikini pe plaje  virgine așa cum face Sonya Esman (fată fără școală , dar fericită, că vorba aia, cu cât știi mai mult cu atât te întristezi mai tare.)

Cu toate că am citit suficient cât să înțeleg că am moștenit o civilizație de rahat și că va fi de datoria generației mele să rânească leșurile războielor trecute,  încă mai am momente în care mă gândesc cum ar fi fost dacă aș fi devenit un manechin ambulant, hrănit cu produse diet, fericită în inutilitatea mea.  Probabil aș fi avut un blog pe undeva unde m-aș   fi lăudat cu ultimele chestii cumpărate  și aș fi predat cum se folosește tușul de ochi. Probabil m-ar fi urmărit niște copile care nu au avut norocul să aibă părinți ca ai mei.  Precum îmi place să cred că totul se întâmplă sau nu se întâmplă cu un scop, trăiesc o viață  fără huzur  care îmi dă speranța că într-o zi voi face existența  semenilor mei mai puțin mizerabilă.

E plină facultatea mea de fotomodele cu aripile tăiate, ceea ce e mai bine decât să fie podiumurile pline de chimiste/doctori/s.a.m.d.  care s-au rătăcit în drumul lor spre revoluție.  Eu nu judec pe nimeni, la urma urmei cineva trebuie să facă munca grea, iar cineva pe cea ușoară.  Fără prostie nu e veselie.  Nu mă plâng, zic așa ca fapt de vers, că am și eu o viață pe care nu o trăiesc, cred că toți avem, nu una ci mai multe și din când în când ne gândim la ele și poate uneori chiar tânjim după o altă realitate.

Dacă fericirea nu e aici, noi de ce mai suntem ?

Foc automat. despre filosofie

M-am blocat în aglomerația asta de cursuri și lecții pline de cuvinte pe care nu le înțeleg. M-am blocat în propriile mele idei. M-am blocat în încercarea mea de a scrie ceva bun și de folos  în condițiile în care e clar că lumea se dă în vânt după  nimicuri.

Fuck it!

Cred că trebuie să mă apuc de yoga sau de altceva care ar putea să mă separe pe mine de restul meu. Mă aflu uneori într-o stare de anxietate, iar cititndu-l pe Sartre* ea  s-a amplificat de  10 ori. Poți să fii cine vrei tu să fii, tu ești alegerile tale, așa spune nenea ăsta, francez de nație. Cât optimism și cât pesimism în aceiași frază.

În momentul în care conștientizezi că ai posibilitatea să fii oricine vrei tu să fii și totuși tu ești ceea ce ești, o explozie se produce și rămâi perplex.  asta doar în cazul în care rumegi bine informația pe care am scris-o mai sus, în caz contrar o citești și treci mai departe, bucuros în mediocritate. Revenind la momentul în care rămâi perplex. Te aflii atunci în punctul 0, acolo de unde  pesimismul și otimismul pleacă în direcții opuse.  Stai și te gândești  cât e de « mișto » că ai cum să fii orice. mă înțelegi ? Orice ! Nu există  limită în ceea ce poți fi. Doar tu, prin alegerile tale ai putea să te limitezi. Parcă îți cresc aripi când te gândești, nu ? și totuși tu continui să fii acest tu, fară prea mult avânt ori curiozitate, iar asta te întristează (pe mine una mă enervează de-a dreptul).  Te regăsești  neputincios pe punctul ăsta micuț, căutând parcă un buton pe care să apeși că să te poți propulsa înainte astfel în cât vei deveni  tu acela din visele (cu ochii deschisi) tale. Eu cred că butonul este decizia ta, ea te va duce într-o direcție sau în alta. Tu decizi, deci, decide !

Mi s-a spus că ar trebui să scriu. Asta a pus o mare presiune asupra mea, pentru că de fiecare dată când începeam să scriu un articol eram convinsă că nu e suficient de bun ; îl stergeam; o luam de la capăt; abandonam și reveneam în cîteva zile, trecând din nou prin același proces.  Mi-am băgat picioarele și mi-am zis,  dacă nu public nimic nu am să mă mișc în nici o direcție, așa că am decis.

Scris la foc automat, prima încercare de articol din toamna asta.

Ps. „Nu eşti un om atâta vreme cât n-ai găsit ceva pentru care ai accepta să mori.”  (Jean-Paul Sartre) 


Notă

*Despre Jean-Paul Sartre găsiți aici  http://hyperliteratura.ro/jean-paul-sartre-simone-de-beauvoir/ și aici http://www.ipedia.ro/jean-paul-sartre-577/

a fost odată ca niciodată. România

A fost odatム1 decembrie 2013 și s-a întâmplat pe facebook.

Povestea e tristムși asta nu pentru cムprințul nu a reușit sムo salveze pe prințesă,  ci pentru cムbinele uitムsムlupte cu răul, ambii adâncindu-se într-o încăierare mocirloasムla periferiile online-lui. Am sムvムscutesc de metafore stângace și am să vă zic clar despre ce e vorba.

Ne plângem frecvent cムtrăim într-o tarムde c***t , și cam la asta se rezumă simțul nostru civic, la a ne plânge consecvent.  O dată  pe an se întâmplムziua naționalムa României și atunci norodul se împarte în 3, primii sunt patrioții de ocazie, cei de la mijloc sunt hater-ii iar la urmă îi avem pe cei care do not give a fuck în general.  Lupta se dム între primii. La scurt timp după ce PDO au postat pe wall  steaguri și stegulețe tricolore, urări de bine și de bani, „La mulți ani” plini de vervムs.a.m.d. , apar hater-ii cu manifestări, din cele mai  vulgare,  despre cum îi lasムpe ei rece patriotismul de 1 decembrie, și cum sunt toți niște ipocriți și niște indolenți care oricum nu fac nimic pentru tărișoara noastră în afară de a se afișa ostentativ de ziua națională.  Ce e drept e că nici unii, nici alții nu fac nimic concret pentru a mișca ceva, orice, măcar un gunoi de pe jos spre tomberon, pentru a îmbunătăți condiția patriei. Lupta asta de orgolii se dă pe tot parcursul zilei, iar în zorii zile de 2 piere lăsând loc altor lupte de orgolii pe alte teme, cum ar fi moartea unui actor prea puțin cunoscut și pe mult plâns. Dragii mei, oare să facem și noi ceva productiv?

Cu tristețe spun,  societatea românească e un copil răzgâiat cu gura mare, care vrea tot și face nimic. Cei mai habotnici dintre noi, se înhamă toți la o bucată de pământ și se apucă de tras în direcții opuse, până când bucata se fisurează, și inevitabile se destramă.

Mă zgârie pe creier orice propoziție care începe cu „România este…”,  dragii mei, România nu este, oamenii sunt; sunt prea comozi pentru a scăpa de sărăcie, prea needucați ca să mai fie capabili să facă ori să aprecieze arta, prea dezinteresați să mai alerge, să înoate, să patineze, prea avari că să facă investiții viabile.  În România hoția e un sport național, iar antrenamentele încep temeinic din școală, când se copie la greu și la vedere.  Ne batem joc de tot ce înseamnă performanță. Cu toate că e rară, munca campionilor de orice fel e prea puțin, spre  mai deloc promovată, ce e drept la Tv nu mai are loc nimeni din cauza vedetelor PROtv,  ori a clarvăzătorilor de pe Realitatea.  Să ne facem o cruce, sau mai bine să ne facem oameni.

ece9a8275ac7a375d8206f99193f2284

Pe lângă toate aceste rateuri sociale, care probabil nu citesc ce scriu eu aici, există și o minoritate care singură s-a salvat de ignoranță. Aceștia sunt cei care au văzut că în alte părți se poate și au hotărât că dacă acolo da, atunci și aici da. Sunt oamenii care au pus întâi mâna pe o carte apoi pe un smart phone, sunt oamenii care au găsit în ei pasiune, și au dus pasiunea la rang de performanță, sunt oamenii care au înțeles că antonimul distracției este atracția, sunt oamenii care muncesc în fiecare zi pentru că le place, fiind conștienți  că banii sunt o unealtă și nu un scop.  Și toți au început prin a-și închide televizoarele.

Vă  reamintesc că, dacă generația noastră o va da în bară, nu va fi vina noastră, ci a părinților noștri, pentru că suntem, în mare parte,  produsul educației lor. Dacă copiii noștrii o vor da în bară, atunci abia vom fi de condamnat.  Dar nu se va întâmpla așa, pentru că dacă nu noi, atunci cine?

Contrapunct.

De dimineță mă macină o întrebare: De ce noaptea muzeelor  se desfășoară  în urbea noastră doar o dată pe an, iar noaptea cluburilor are loc de cel puțin 2 ori în fiecare săptămână?  Nu prea pot pricepe de ce ni se permite să ne destrăbălăm cultural doar într-o singură noapte din 365… și atunci doar până la 1AM?! Oare se tem edilii că vom deveni dependenți de istorie, sau mai grav, drogați cultural, cu mintea năpădită de  gânduri reformatoare ce ne vor îndemna să transformăm  România într-o țară decentă? Posibil…la urma urmeie mai ușor e să conduci o turmă de dobitoci decât una de intelectuali, la drept vorbind intelectuali nici măcar nu au bunul simț să stea în turmă.tumblr_nc5wlkwVI51qge9hoo1_500

Noapte muzeelor a fost și s-a întâmplat boem, în spirit european, pentru prima dată am văzut Iașul aș cum ar trebui el să fie:  mustind a oameni frumoși  ce căutau  poveștile de altădată.  Am descoperit că există la noi case memoriale impresionante, deloc prăfuite, deloc plictisitoare.  Am simțit ce bine se trăiește pe Lăpușneanu, la lumina lunii, în note de acordeon.

Și totuși, de ce doar o dată pe an? Pai simplu, în România viața culturală se mimeză doar la sărbatori, nimeni nu are interes să educe poporul.  Atitudinea asta se vede peste tot.  În liceu profesorii nu se omoară prea tare la clasă, e lesne de înțeles,  căci știm bine că fiecare are ore libere pe dupamiază și portofele de umplut. Ca profesor, de ce să te străduiești să îi înveți ceva pe cei 30 de tembeli necopți ce stau în fața ta când știi că parinții lor, disperați,  vor începe să te sune pentru a programa ședințe de pregătire în particular?  Nu am înțels niciodată scopul orelor de meditație pentru BAC – examen de nivel mediu (a nu fi confundat cu olimpiada internațională), lund-o logic , un elev de nivel mediu ar trebuie să îl treacă fluierând.  Știm totuși că în ultimii ani examenul mai sus amintit a devenit mai ”strict”;  ei spun că așa îi vor determina pe elevi să învețe mai mult, eu spun că așa le vor închide gura profesorilor care se plang că au salarii prea mici. Păi domnilor, dacă ora de meditații începe de la 50 de lei cine mai are probleme financiare în învățământul autohton?  Astfel sistemul  susuține și promovează mediocritatea, pentru că asta e ceea ce îl avantajează.  Nu am auzit nici un candidat la alegerile electorale să promită că pe timpul mandatului său rata promovablității la Bac va crește cu 10%, în schimb de fiecare dată ploua cu găleți și insigne.

Închei prin a spune că noi suntem singurii care putem schimba ceva.  Nu cere altora să schimbe lumea ta, e imposibil.  Învață, citește, mergi prin muzee să vezi unde au învățat și citit ei, cei  cu nume mari, cu fapte si mai mari.  Străduiește-te să fii un om mare.

Patriotism. Ghid de utilizare.

Doleantele-Romanilor-din-Meglenia-Canacheu-1-B

Dragilor, patriotismul nu e o modă de sezon, nu e o bentiță, o diademă, o curea, o brățară, nici măcar un steag nu e,  el nu e ceva ce se ține în dulap și se scoate doar cînd avem chef;  ba la sărbătorile altora, ba la câte un meci de fotbal, ba când se câștigă o medalie la JO. Patriotismul, după cum bine ne zice și  DEX-ul, este dragoste, devotament pentru patrie și pentru popor. Patriotismul este o atitudine, nu un accesoriu, și vă rog să nu fiți ipocriți.

Oricine poate să vorbească, e gratis, oricine poate să poarte fel de fel de zorzoane, e tot gratis, însă autenticitatea e a celor ce acțioanează. Dacă ești patriot, dacă îți iubești țara, dacă o susții și vrei ca ea să crească atunci;

-Mergi la vot. Dacă pentru majoritatea e un drept, pentru tine să fie o datorie.

-Nu pirata muzica românească, cumpăr-o. Nu ucide arta ta, ajută-ți artiștii să crească.

-Alege roșiile românești, nu pe cele turcești.

-Învață, învață, învață! România are nevoie de ingineri români, nu canadieni care să exploateze aurul din Roșia Montană. România are nevoie de fabricile ei. România are nevoie de profesori. România are nevoie de o constituție sănătoasă. România are nevoie de români care fac, nu de români care spun.

-Nu arunca gunoie pe jos. Respectă pământul pe care ți-a fost dat să calci.

-Citește codul bunelor maniere. Nu avem nevoie de bădărani, ci de bărbați, nu avem nevoie de pipițe, ci de femei.

-Mergi la teatru, dezvoltă bun gust.

-Fii voluntar, muncește fără să ceri ceva în schimb, schimbă încet, dar sigur.

-Invață istoria poporului tău.

Fii om și totul va veni de la sine.

Ps: „Patriotismul zgomotos nu este un patriotism curat.” – Gheorghe Brăescu în Neamul Românesc

„Patriotismul nu este o izbucnire de emoţie scurtă şi nebunească, ci o dăruire liniştită şi statornică de o viaţă.” – Adlai E. Stevenson

Copiilor despre părinți și invers

Dacă fiecare părtinte ar intelege ce urmează să spun am trăi într-o lume decentă.

542754_522042781156774_638695236_n

Învațați-vă in primul rând fiica să fie femeie. Femeie frumoasă, demnă, grațioasă, deșteaptă, maternă, veselă, cuviincioasă, pură, femeie. Să nu o lasați să decadă, să nu o lăsați să joace jocuri meschine. Iubiți-o si invațați-o să se iubească,  caci daca nu o veți face ea  va deveni tristă și rea, o regină  închipuită a palatelor de gheață  ce  își va căuta sclavi printre fii voștri.

Învățați-vă în primul rănd fiul să fie bărbat. Bărbat curajos, protector, mândru, luptător,  tenace, puternic, inteligent, destoinic, bărbat. Învățați-l să își iubească  sora si mama. Să il faceți să ințeleagă că mai presus de toate trebuie să fie demn, să nu o mintă pe femeie si să nu fie josnic. Să nu il lăsați să devină  nici sclav  nici domn, căci  iobagia a murit de mult, el trebuie să fie bărbat, să apere si să iubeasca tot ce orbește îi cade în brațe.

Părinți, mai presus de toate invățați pe copii voștri să fie oameni, restul va veni de la sine.

Ps: „Aruncă din tine tot ce e de prisos, dacă vrei să fii om de greutate.”  Valeriu Butulescu