Te-a făcut maică-ta frumoasă !

tumblr_n957xdkDGz1r0r18eo1_1280« Te-a făcut maică-ta frumoasă ! » Așa mi s-a spus.  Nu a spus-o numai bunica ( care e rudă cu mama, iar afirmația ei ar putea fi acuzată de subiectivism, deci de lipsă de obiectivitate) ci și niște conițe care mă invitau la un fel de agenție de modeling. Ca orcărui copil de 15 – 16 ani care citea reviste (împrumutate de la alții) despre cum să fii « cool » idea de a poza în haine fashion mi-a surâs , însă visele mele erau pe cât de strălucitoare pe atât de irealizabile, întrucât am avut norocul (fără ironie) să mă nasc nu numai frumoasă ci și fata lui tata. (cred că ai impreasia că sunt cea mai narcisistă, cand mie de fapat doar îmi place să  râd).  Așadar, tata mi-a spus că el nu m-a făcut ca să fiu un umeraș , mi-a dictat mut că eu pot mai mult de atât. Și așa tata a luat foarfecele lui imaginar și mi-a tăiat ori ce legătură cu lumea aceia glossy și goală.  În consecință acum târăsc  vagoane de cărți prin biblioteci, în cancerul ăsta de Rusie, în loc să mă pozez în bikini pe plaje  virgine așa cum face Sonya Esman (fată fără școală , dar fericită, că vorba aia, cu cât știi mai mult cu atât te întristezi mai tare.)

Cu toate că am citit suficient cât să înțeleg că am moștenit o civilizație de rahat și că va fi de datoria generației mele să rânească leșurile războielor trecute,  încă mai am momente în care mă gândesc cum ar fi fost dacă aș fi devenit un manechin ambulant, hrănit cu produse diet, fericită în inutilitatea mea.  Probabil aș fi avut un blog pe undeva unde m-aș   fi lăudat cu ultimele chestii cumpărate  și aș fi predat cum se folosește tușul de ochi. Probabil m-ar fi urmărit niște copile care nu au avut norocul să aibă părinți ca ai mei.  Precum îmi place să cred că totul se întâmplă sau nu se întâmplă cu un scop, trăiesc o viață  fără huzur  care îmi dă speranța că într-o zi voi face existența  semenilor mei mai puțin mizerabilă.

E plină facultatea mea de fotomodele cu aripile tăiate, ceea ce e mai bine decât să fie podiumurile pline de chimiste/doctori/s.a.m.d.  care s-au rătăcit în drumul lor spre revoluție.  Eu nu judec pe nimeni, la urma urmei cineva trebuie să facă munca grea, iar cineva pe cea ușoară.  Fără prostie nu e veselie.  Nu mă plâng, zic așa ca fapt de vers, că am și eu o viață pe care nu o trăiesc, cred că toți avem, nu una ci mai multe și din când în când ne gândim la ele și poate uneori chiar tânjim după o altă realitate.

Dacă fericirea nu e aici, noi de ce mai suntem ?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s