a fost odată ca niciodată. România

A fost odatム1 decembrie 2013 și s-a întâmplat pe facebook.

Povestea e tristムși asta nu pentru cムprințul nu a reușit sムo salveze pe prințesă,  ci pentru cムbinele uitムsムlupte cu răul, ambii adâncindu-se într-o încăierare mocirloasムla periferiile online-lui. Am sムvムscutesc de metafore stângace și am să vă zic clar despre ce e vorba.

Ne plângem frecvent cムtrăim într-o tarムde c***t , și cam la asta se rezumă simțul nostru civic, la a ne plânge consecvent.  O dată  pe an se întâmplムziua naționalムa României și atunci norodul se împarte în 3, primii sunt patrioții de ocazie, cei de la mijloc sunt hater-ii iar la urmă îi avem pe cei care do not give a fuck în general.  Lupta se dム între primii. La scurt timp după ce PDO au postat pe wall  steaguri și stegulețe tricolore, urări de bine și de bani, „La mulți ani” plini de vervムs.a.m.d. , apar hater-ii cu manifestări, din cele mai  vulgare,  despre cum îi lasムpe ei rece patriotismul de 1 decembrie, și cum sunt toți niște ipocriți și niște indolenți care oricum nu fac nimic pentru tărișoara noastră în afară de a se afișa ostentativ de ziua națională.  Ce e drept e că nici unii, nici alții nu fac nimic concret pentru a mișca ceva, orice, măcar un gunoi de pe jos spre tomberon, pentru a îmbunătăți condiția patriei. Lupta asta de orgolii se dă pe tot parcursul zilei, iar în zorii zile de 2 piere lăsând loc altor lupte de orgolii pe alte teme, cum ar fi moartea unui actor prea puțin cunoscut și pe mult plâns. Dragii mei, oare să facem și noi ceva productiv?

Cu tristețe spun,  societatea românească e un copil răzgâiat cu gura mare, care vrea tot și face nimic. Cei mai habotnici dintre noi, se înhamă toți la o bucată de pământ și se apucă de tras în direcții opuse, până când bucata se fisurează, și inevitabile se destramă.

Mă zgârie pe creier orice propoziție care începe cu „România este…”,  dragii mei, România nu este, oamenii sunt; sunt prea comozi pentru a scăpa de sărăcie, prea needucați ca să mai fie capabili să facă ori să aprecieze arta, prea dezinteresați să mai alerge, să înoate, să patineze, prea avari că să facă investiții viabile.  În România hoția e un sport național, iar antrenamentele încep temeinic din școală, când se copie la greu și la vedere.  Ne batem joc de tot ce înseamnă performanță. Cu toate că e rară, munca campionilor de orice fel e prea puțin, spre  mai deloc promovată, ce e drept la Tv nu mai are loc nimeni din cauza vedetelor PROtv,  ori a clarvăzătorilor de pe Realitatea.  Să ne facem o cruce, sau mai bine să ne facem oameni.

ece9a8275ac7a375d8206f99193f2284

Pe lângă toate aceste rateuri sociale, care probabil nu citesc ce scriu eu aici, există și o minoritate care singură s-a salvat de ignoranță. Aceștia sunt cei care au văzut că în alte părți se poate și au hotărât că dacă acolo da, atunci și aici da. Sunt oamenii care au pus întâi mâna pe o carte apoi pe un smart phone, sunt oamenii care au găsit în ei pasiune, și au dus pasiunea la rang de performanță, sunt oamenii care au înțeles că antonimul distracției este atracția, sunt oamenii care muncesc în fiecare zi pentru că le place, fiind conștienți  că banii sunt o unealtă și nu un scop.  Și toți au început prin a-și închide televizoarele.

Vă  reamintesc că, dacă generația noastră o va da în bară, nu va fi vina noastră, ci a părinților noștri, pentru că suntem, în mare parte,  produsul educației lor. Dacă copiii noștrii o vor da în bară, atunci abia vom fi de condamnat.  Dar nu se va întâmpla așa, pentru că dacă nu noi, atunci cine?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s