Emily ne spune ce s-a întâmplat la răscruce de vânturi

Emily. 30. Artist. Anglia. Melodramatic. Sfârșit.

Primul meu instinct a fost să scriu că Emily Bronte a fost o domnișoară din bărtâna Anglie, care a hotărât să scrie un roman lacrimogen, în timp ce lua ceaiul cu prietenele ei nobile în concaul familiei. Prima dată am vrut să scriu că povestea concepută de ea,  împreună cu alte povești,  ale altor domnițe de aceaiși teapă, au inspirat telenovelele din zilele noastre – „manifestări artistice” atât de disprețuite de noi, intelectualii.  Am renunțat la această idee după ce am citit biografie tinerei  Bronte.  Am înțeles că singurul ei roman, „La răscruce de vânturi”, nu are nici o legătură cu „Inimă de țigan” sau alte idioțenii televizate, fie ele  în română sau în spaniolă.  Romanul capătă parcă mai multă valoare după ce aflii că a izvorât dintr-o minte atât de tânără, însa oricare ar fi circumstanțele în care a fost scris,  „La răscruce de vânturi”  va rămâne o lectură usoară, ce trebuie citită până în 20 de ani, cu precădere de către fete.

Povestea e simpatică, dulce-acrișoară, mă gândesc că poate fi cu advărat emoționantă dacă e citită pe la 15- 16 ani, dar și mai6c18b69ba0c643edbd563e05797f69ab târziu merge ca lectură de weekend, când nu ai chef să gândești prea mult.  Mie mi-a plăcut  construcția personajelor (în special labilitatea lor psihică), iubirea brutală  Catherine – Heathcliff și aerul posac, chiar macabru de la Wuthering Heights. Faptul că autoarea folosește tehnica povestirii în ramă nu m-a încântat, cu toate că întrepătrunde planurile destul de ingenios. Finalul se ghicește într-o anumită măsură încă din primul capitol, însă, după cum spuneam,  e o lectură usoară, nu solicită efort intelectual,  tot ce va trebui să faci e să urmărești cu atenție cine e copilul cui și cine iubește defapt pe cine. Mai jos sunt niște citate; vă urez lectură plăcută!

„Și astfel mângâiați, ne-am căutat fiecare câte un colț, pentru a astepta sosirea diavolului.”

„Nu știu din ce sunt plămădite sufletele noastre, dar știu că al lui și al meu sunt la fel.”

„Aş vrea să fiu din nou mică, pe jumătate sălbatică, îndrăzneaţă şi liberă, să râd de insulte şi să nu-mi pierd minţile din pricina lor! Pentru ce sunt atât de schimbată? Pentru ce sângele meu se încinge ca focul iadului din nimica toată? Sunt sigură c-aş fi iarăşi eu cea de odinioară dac-aş mai ajunge o dată printre bălăriile de pe dealurile alea.”

„Relicvele morților sunt prețioase, dacă în timpul vieții ti-au fost dragi.”

„…apoi ne-am sărutat și-am fost iarăși prieteni.”

„…m-ai lăsat atât de multa vreme singură să lupt împotriva morții, încât nu simt și nu văd decât moarte! Mă simt ca moartă!”

„Te-ai gândit tu că toate vorbele astea mi se vor întipări în minte ca nişte peceţi puse cu fierul roşu şi că mă vor arde în fie- care zi tot mai tare după ce tu nu vei mai fi? Ştii prea bine că minţi când îmi spui că eu te-am ucis.Egoismului tău infernal nu-i ajunge gândul că, în timp ce tu-ţi vei găsi liniştea, eu o să mă zvârcolesc în chinurile iadului.”

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s