Mă, voi pentru ce strigați?

Vă pasă de țară și v-ați gândit să ieșiți demonstrativ în stradă. Aveți simț civic, Bravo! Doar că simțul vostru civic e degeaba, cel puțin deocamdată. Aveți chef să  urlați că nu e corect, să mărșăluiți cu lozinci despre cât e de nasol, aveți chef de revoluții, dar înainte să vă încălțați în bocanci și să ieșiți pe ușă vă intreb: Ce e o revoluție?

Revoluțiile ar trebui să fie, în primul rând, “pentru”, abea apoi “anti”. Revoluția franceză a fost în primul rând pentru drepturile burjoaziei, pentru libertate,  pentru o idee clar definită, revoluția franceză a început în atitudinea fiecărui revoluționar înainte să ajungă în stradă. Adevăratele revoluții încep în interior. Voi pentru ce protestați?  Pentru schimbare zici? Schimbare în ce? În bine? Bine pentru cine? Bine e altfel pentru fiecare.  Pentru mulți a fost foarte bine și până acum.

Ieșiți în stradă cu pancared colorate fiind total debusolați și fără scop. Pentru ce mă?  Pentru cine? Revoluțiile au la bază o nouă ideologie, un nou fel de a vedea lumea, au speranță,  și flama, și oameni care luptă pentru ideile în care cred! Voi luptați împotrivă! Împotriva sistemului,a guvernului, a bisericii. România e încă țara lui Gică-Contra, țata ortodocșilor de ocazie și a ateilor de serviciu, țara nemulțumirilor, nicidecum a soluțiilor. … zeci de mii de oameni au ieșit pe străzi în toată România. De ce? Cine va chemat? Cine merge în fruntea șleahtei?  În 1789 francezii au mers după ideile lui Voltaire&co., în 1821 Vladimirescu  a auzit despre succesul din hexagon si a încercat să schimbe lumea (fără succes) pe la noi, în 1917 Lenin a luptat  pentru proletariat după ce s-a inspirat de la Marks. Numai să nu ziceți că ideologul vostru e Tudor Chirilă, băiatul de gască al poporului. Serios acum, în Romania anului 2015 cine pentru ce lupta?

Nu vreau să vă stric cheful, dar revoluțiile au omorât niște despoți și au adus pe alții la putere. I-au scos din mocirlă pe unii și i-au bagat în noroi pe restul.

Ce o să se întâmple dupe ce vă veți fi săturat de stat în frig și scandat lozinci? Ce se va întampla cand va fi alt guvern? Vor fi toți mulțumiți? Sigur că nu, asta e imposibil. O să trăiți mai bine? O să fiți fericiți? Dacă nu sunteți fericiți acum nu veți fi niciodată! O să continuați să vă furați unii pe alții până în ziua în care  veți avea atât de mult încât veți rămâne cu nimic. Spunți că e societatea anapoda și nu realizați că voi sunteți societatea.

Am să vă spun un lucru evident, dar care poate vă scapă din vedere. Lucrurile bune nu se întâmplă peste noapte, ci după ani de muncă și perserverență. Cât timp o să copiați la examene, cât timp veți da șpagă polițistului care va oprit pentru depășirea vitezei, cât timp veți merge cu autobuzul fară bilet, cât timp nu vă veți educa  nimic nu o să se schimbe. O să cadă guvern după guvern și România tot fără autostrăzi va rămâne.

Încă puțin despre Indonezia

Am vrut să vă scriu despre un prieten care a vrut să se sinucidă, dar nu a reușit,  apoi mi-am zis că deja sunt alții care să vă umple capul cu prostii așa că am să vă scriu despre cum mi-am schimabt eu viața vara trecută.

Cu toții am văzut citatele alea cu „ești ceea ce vrei sa fii” scrise cu bold pe fundalul uni poze cu un Buda fericit. Cu toții le-am văzut și am dat ochii peste cap cu o atitudine de genul „ce rahat mai e și ăsta” și am avut dreptate, chiar era un rahat, adică ceva ce nu îți place dar care e inevitabil.

Pe la 18 ani, majoritatea încetați să mai credeți în adevărurile astea universale pe care le-au scris hipstării de ieri pe toate gardurile. Încetați să mai credeți  în vise, pentru că, cică lumea e nasoală și mai bine dați la medicină și ajungeți doctori cu bmv decât  actori de mâna a-7-a. Ce vă scapă  în ecuația asta e că dacă vă place teatrul și munciți pe rupte nu o să fiți  actori de mâna a-7-a, iar dacă dați la medicină doar că e de viitor, ați ratat.

Eu acum trec printr-un proces de dematurizare forțată. Vreau să gândesc din nou ca la 16 ani, să îmi reîntorc avântul și dorințele și puterea de a visa în fiecare noapte. Vreau să  erup ca un vulcan  când cineva îmi va spune că ce vreau eu nu se poate. Ba se poate!!! Vă zic eu ce nu  trebuie să se poată, nu se poate să îi lăsați să vă zică cum să trăiți, cum să mănâncați, cum să vă îmbrăcați și să mai aveți încă impresia că sunteți fericiți.  Am văzut recent o reclamă la pepsi cu sloganul „Traiește aici și acum” și mi-am zis că da, dacă bei atâta pepsi normal că trebuie să trăiești aici și acum, nu de alta dar mai târziu ai să fii 2 metri sub pământ din cauza cancerului la stomac.

Nu îi lăsați să vă omoare când încă mai aveți așa de multe de trăit.

Îmi dau seama acum că în viață nu este cel mai greu să îți îndeplinești visele ci să le păstrezi vii.   Nu e vorba  că nu aveți bani sau timp, e vorba că aveți prea multe scuze. Eu mi-am lăsat toate scuzele să se ducă pe apa sâmbetei și  vara trecută am plecat în Indonezia.  Da a fost scump biletul până acolo. Nu, nu mi l-a plătit tata, tata a zis că sunt nebună să dau atât  pe un drum, eu am zis că aș fi nebună să nu. Mi-am dat seama că tata  e doar puțin invidios, așa că din banii pe care i-am strâns din bursa mea de student eminent, mi-am cumpărat un bilet de avion spre capătul lumii. Asta a fost cea mai bună investiție pe care am făcut-o  eu până acum.

Pe langă toată munca de voluntariat, în Indonezia am mers desculță  pe plajă și am văzut cum apune soarele în Oceanul Indian. Eram singură la mii de kilometri de ai mei și pur și simplu nu îmi venea să cred cât de frumoasă poate să fie viața.

Bali state of mind

The Golden age

Vreau  să mergeți, să zburați, să vedeți ce mare este lumea și ce mici sunteți voi. Vreau să vă dați seama că oamenii sunt la fel peste tot, iubesc și se tem și visează. Vreau să nu mai urâți tot ce nu cunoașteți. Vreau să trăiți. Vreau să trăiesc.

Indonezia aka Acasă – partea I

Epilog

Fericirea e ca un tort cu ciocolată. Dacă mănânci doar tort în ficare zi dai în diabet, îți cad dinții și ți se face greață.

–––––-^

Anul  trecut eram la ora de franceză și mâzgâleam pe marginea cărții un singur cuvânt de zeci de ori. Cuvântul era Indonezia. Fără un scop anume, l-am scris pe coperți și printre rânduri.  Dacă cineva mi-ar fi spus atunci că în mai puțin de un an eu mă voi plimba pe plajele din Bali, l-aș fi întrebat politicos ce a fumat și l-aș fi rugat să îmi dea și mie, însă viața mi-a demonstrat,  încă o dată, că ea e o tipă de gașcă și că îi place să se amuze de neîncrederea altora, și mai în glumă, mai în serios, am ajuns să trăiesc 2 luni în Indonezia.  Pentru curioși, pentru invidioși, pentru curajoși și pentru „vreau și eu așa” am să scriu aici de ce și cum am plecat eu la capătul lumii.

De ce?

Mă plictisisem groaznic de Rusia   de frigul din Rusia și am vrut să plec, departe, doar eu. Vroiam să plec ca  să găsesc când eu nici nu știam prea bine ce căutam. Nu contează, idea e că vroiam să plec și să văd și să mă minunez de ce văd.( în definitiv am ajuns mă minunez nu de ce văd, ci pentru că văd)

Cum?

Cu AIESEC. Băieții aștea au un program foarte fain. Dacă tu ai niște bani (pe care nu vrei să îi spargi în nimicuri) și dor de ducă +de muncă, ei te trimit la mama naibii să îți îndepiniești visul. Te trimit să faci muncă  voluntară într-un proiect social. Unde și ce muncești  decizi tu.  Mai multe detalii găsiți aici .

Eu am ales „Heroes”  un proiect care vroia să ofere ceva educație și multă spernață copiilor din medii defavorziate (adică copiilor care trăiesc sub limita decentă a existenței, copiilor care cerșesc la semafor, copiilor cu părinți analfabeți, copiilor fericiți).  S-a nimerit ca proiectul ăsta să fie în Indonezia – o țară în care mi-a fost frică să plec, o țară de care m-am îndrăgostit iremediabil.

Nu îmi place să scriu mult, pentru că știu că vouă nu vă place să citiți mult. Mă opresc aici. Am să revin cu înca câteve istorisiri de la căpatul lumii.

!Pace

SONY DSC

We are the World 

fir-ai al’ naibii, Visele se împlinesc.

Moscova nu crede în lacrimi, nici în Dumnezei, în bine, sau în iubire, nu crede în soare, în principii morale, nici în oameni. Moscova e un ateu dependent de vodka scumpă și caviar,  travestit într-o doamnă sofisticată, în rochie de catifea roșie.

Moscova e strălucitoare, ca ori ce păcat ori ispită, când o vezi de la distanță. Moscova e o târfă care suge toată viața din tine dacă nu o plătești bine. Moscova e frumoasă,  și ca orice lucru prea frumos, e rece, rece ca zilele de ianuarie în Siberia.  Moscova e un coșmar deghizat într-un vis irealizabil, și fir-ai al’ naibii, visele se împlinesc.

Trăiesc înconjurată de rusoaice și am ajus să asociez fericirea cu momentele în care pot să fiu singură. De la ele am învățat că atunci când te plictisești vineri seară,  desfaci o sticlă de vodkă,  nu vin, vodkă, că’ vinul nu te îmbată, deci e degeaba.  Am învățat că după fiecare shot trebuie să miroși pâine neagră și să înfuleci un castravete murat, ca sâ nu îți fie rău la stomac de la atâta spirt alcool. Tot de la ele am învățat că scopul meu în viață e greșit, a vrea să scoți lumea din rahat și să rămâii în istorie e mediocru, scopul meu în viață trebuie să fie familia, adică nunta cu un bărbat bogat care să îmi facă doi copii pe care eu să îi cresc pe banii lui.  Și ca să găsesc bărbatul ăsta bogat trebuie să merg la sală mai mult și să mănânc mai (cât se poate de) puțin, ce am în cap nu mai contează, o să aiba el minte pentru amândoi.  Încearcă fetele astea să mă învețe multe, dar nu vă faceți griji, nu am ajuns nici alcoolică,  nici tâmpită, doar nefericită în mare parte.

Nu îmi plâng de milă, descriu o realitate care nu e ușor de digerat. Cum e vorba aia din popor, ai grijă ce îți dorești că s-ar putea să primești.

Poate doar mi se pare, poate sunt eu într-o pasă proastă, poate Moscova e fantastică, bună si caldă. Poate nemulțumirea intră în fișa postului de student cu bani puțini. Numai romanticii mai cred că banii nu cumpară fericirea, în lumea asta de plastic cu oameni de hârtie, banii cumpără orice.

999282f17bc28bb337d023d1e288316e

PS. Aveți grijă la ce visați noaptea  pentru că, fir-ai al’ naibii, visele se împlinesc.

Tocami ai citit un pamflet.

Je suis Charlie. mais non

Cum stă treaba cu libertatea? Am învățat încă din școala generală că libertatea mea se întinde până unde începe  libertatea celuilalt.  Dacă libertatea mea se încalță în bocanci plini de noroi și își bagă picioarele în demnitatea ta, s-ar putea  (mai mult ca sigur) să mi-o iau în freză. Punct.

Ce s-a întâmplat la redacția Charlie H. e regretabil.  Condamnabil pe de o parte, nepoliticos, pe de alte parte.

Faptul că doi flămânzi spălați pe creier au venit și  au împuscat niște oameni pașnici la locul lor de muncă, este regretabil și în mod clar, condamnabil. E trist că in secolul 21 mai există fanatism religios, e trist că trăiesc oameni cărora religia le inspiră furie,  și nu toleranță.  E trist că cei care mai cred într-un dumnezeu, își simt amenințate valorile de niște desene răutăcioase. Ucigașii, (săraci cu duhul, evident) trebuie găsiți și lăsați să se roage lui Allah într-o celula pentru tot restul vieții lor.

Faptul că o gașcă de civilizați își câștigă pâinea bătânduși joc (fără tact) de religiile altora, e  nepoliticos  și bine înțeles, regretabil.

Libertatea absoultă nu poate exista într-o lume civilizată, ar fi un paradox, având în vedere că lumea a ajuns să fie  civilizată tocmai pentru că și-a impus respectarea  anumitor legi,  reguli de morală și etică. Pornind de aici, și presa, pentru a nu da în mitocănie, trebuie să facă uz de bun simț (nu conservatorism).  Să nu confundăm cizelarea cu opturarea libertății ori sarcasmul cu dorința de a șoca.

Una peste alta, niciun francez nu ar fi trebuit să fie omorât ieri. Nu există scuze ori justificări pentru crime. Niciodată.

tumblr_myk00002ky1r25jqho1_1280

Indiferent de cât de jignitoare, controversate, mizerabile, nefondate, revoluționare sau conservatoare ar fi părerile noastre, avem dreptul să ni le exprimăm, iar asta, în nici un caz, nu are trebui să ne coste viața. Restul lumii are dreptul să ne ignore, sau să își exprime, la rândul ei parerea lor despre noi.

Vorbiți, gândiți, dar încercați să nu expirimați prostie.

UPDATE. Libertatea este religia mea, însă crescând în sânul civilizației am depășit nivelul câinelui liber să se pișe pe toate gardurile și al pisicii cu dreptul natural de a te zgâria când o scarpini unde nu îi place. Libertatea mi-a permis să fiu om.

Eu te-am făcut, eu te omor. Despre cum am salvat noi națiunea.

protest-alegeri-2014-foto-9Au trecut prezidențialele, sper să nu treacă și patriotismul care a izbucnit în românii tineri (și în cei mai puțin tineri) de pe întregul mapamond.  Abia în 2014 noi, ca popor,  am  înțeles că « democrație »  nu e o vorbă în vânt, toți am înțels  că va fi așa cum vrem noi să fie, am înțels că puterea e a noastră.  Dacă e să construiesc o metaforă, puterea ar  fi reprezentată de o scară și în același timp de un satâr. Dacă ești băiat de gașcă te lăsăm să urci pe scară, dacă ești mârlan îți dăm cu satârul în cap.

Domnule Iohannis, puterea este a noastră, asta să nu uitați.

Am 20 de ani și mă trezesc în fiecare dimineață  cu convingerea că generația mea va transforma România în ceea ce ea trebuie să fie, însă până terminăm noi de învățat, v-am dat puterea dumneavoastră. Cu ochii plini de speranță  v-am votat, iar asta înseamnă  că pe lângă putere aveți în cârcă încrederea a milioane de oameni ;  Ferească Dumnezeu să dați prin gropi.

Ne-am născut și am crescut în democrație (cel puțin pe hârtie), am călătorit prin lume (atât cât ne-au permis buzunarele blugilor noștri prespălați) și am văzut cum se poate trăi bine.  Pe noi va fi greu să ne mințiți, noi nu am fost hrăniți cu porția precum bunicii noștri, noi nu am fost pionieri și nici nu i-am cântat ode lui Ceușescu cum au făcut-o părinții noștri, noi suntem liberi, din ce în ce mai liberi. Vreau să se înțeleagă o dată pentru totdeauna: guvernanții lucrează pentru popor, nu poporul pentru guvernanți. Dacă până acum domnii din Palatul Parlamentului nu au știut să își respecte oamenii , acum a venit timpul să se teamă de ei.

Elitele se schimbă,  în 15 ani vom fi măturat ori ce urmă de îndoctrinare, iar relicvele comunismului vor fi simple exponate de muzeu.

Păzea că venim !

Îi doare în cot, pe românește spus.

Se trezesc în fiecare dimineață,  își iau foile tipărite și le citesc în fața noastră de parcă noi am fi niște retarzi care nu știu să citească. În fiecare zi eu stau câte 120 de minute la o lecție că să  aud cât de frumos citește  unul cu pretenții de profesor universitar. Precizez că de la început  mi se spune să nu pun întrebări , nu este timp, sunt foarte multe de predat  citit. De ce să plătești 320.000rub/an (aprox 32 000lei) ca să îi asculți cum citesc ? Ai și tu cărți acasă, iar de citit te-ai apucat pe la 6-7 ani.

Se trezesc în fiecare dimineată, își iau foile tipărite și le citesc în fața noastră pentru că așa scrie în fișa postului,  pentru că la sfârșit de lună urmează să primească  bani de pâine și de ceasuri elvețiene. Prea puțin au intenția să mă învețe ceva ce carțile nu pot, prea puțin înțeleg cât de mult contează meseria lor, prea puțin înțeleg că ignoranța lor naște ignoranța noastră care distruge încet dar sigur viitorul tuturor.

Doamna Y. se trezește în fiecare dimineață, își ia foile și le citește în fața noastră. Știe ea ce știe, vorbește repede încât să te facă să te simți prost pentru că nu poți să ții pasul ;  are o față lipsită de expresie( în evul mediu s-ar fi ocupat de tortură).  Domana Y. predă drept, în rusă, ceea ce pentru mine a însemnat câteva nopți nedormite înainte de parțial. Nu e bai, sunt obișnuită. În dimineața examenului  mă trezesc, îmi las foile tipărite acasă și mă duc să  scriu tot ce am reușit să înțeleg din cursul ei.  Atitudinea mea au avut-o cam 20% din cei prezenți, restul au copiat (mai întâi timid, apoi fără nicio jenă) frumușel de pe foi, telefoane și încheietura mâinii tot ce s-a putut. Doamna Y a stat la catedră cu ochii în ipad în timp ce fiecare și-a scris lucrarea cum a știut el mai bine.  Poate doamna Y și restul colegilor ei nu își dau seama că  cei  care azi (sub ochii lor) învață să fure definiții, în 10 ani  vor fura banii de pensii, drumuri și sănătate. (vezi V. Ponta)

Domnilor care ne citiți lecțiile de pe foi, nu vă rămâne mâncarea în gât în fiecare seară când stiți că nu ne-ați învățat  nimic ?  Nu ? Ei bine, ar trebui.tumblr_nak2zup1BD1r39j7mo1_1280